Dalmatian F.C.I. nr.153 din 14.04.1999

Dalmatian F.C.I. nr.153 din 14.04.1999

Dalmatinac

Origine: Dalmatia, Republica Croata.

Data publicarii standardului de origine in vigoare: 14.04.1999

Utilitate : caine de companie, familie, potrivit pentru a fi dresat in diverse scopuri.

Clasificarea F.C.I. : Grupa 6 : Copoi de vanatoare si rase inrudite.

                                Sectiunea 3 : rase inrudite

                                Fara proba de lucru.

Scurt istoric : originea Dalmatienilor este inca obscura. Din ilustratiile si picturile descoperite in mormintele faraonilor, datand din secolele XVI – XVIII, se presupune ca dalmatienii exista de cateva mii de ani. Cronicele bisericesti de de secol XIV si din anul 1719 sugereaza ca originea rasei se afla in regiunea Marii Mediterane si in vecinatatea coastei Dalmate. Cele mai recente ilustratii ale rasei se gasesc in reprezentarile pictorilor italieni de secol XVI si intr-o fresca din Zoostrong (Dalmatia) datata 1710.

O lucrare a lui Thomas Bewich publicata in 1792, contine o descriere si o schita a dalmatianului. Autorul se refera la Dalmatian cu apelativul de « caine patat »

Primul Standard pentru Dalmatian a fost publicat de englezul Vero Shaw in 1882. in 1890 acest standard a fost transferat in Standardul Oficial al Raselor.

Aspect general: Dalmatianul este un caine cu aspect elegant, activ si robust, bine proportionat, echilibrat, puternic si musculos, cu linii simetrice, nu este nici greoi sau grosolan si in calitate de caine “de trasura” este rezistent si rapid.

Dimensiuni importante :

Raportul dintre : a) lungimea corpului/inaltimea la greaban = aproximativ 10:9

                            b) lungimea craniului/lungimea botului = 1:1.

Comportament/Temperament : jucaus si prietenos, nu este timid sau nervos, agresiv.

Capul : suficient de lung

Regiunea craniana.

Craniul : plat si mai lat intre urechi. Zona temporala este bine delimitata, nu trebuie sa fie cutat.

Stopul : bine marcat

Regiunea faciala.

Nasul : la exemplarele cu pete negre, trufa trebuie sa fie de culoare neagra ; la exmplarele cu pete maro, este de culoare maro.

Botul : lung, puternic, nu trebuie sa fie ascutit.

Buzele : trebuie sa fie uscate si aderente la maxilar. O pigmentare a buzelor este dezirabila.

Maxilarele/Dentitia : maxilarele sunt puternice, cu inchidere perfect in « foarfeca ». Este dezirabila dentitia completa cu 42 de dinti. Dintii sunt bine proportionatii si albi.

Ochii : brun moderat, distantati intre ei, rotunzi, vii si stralucitori, cu o expresie inteligenta. Trebuie sa fie de culoare inchisa la exmplarele cu pete negre si maro deschis, pana la culoarea ambrei la cei cu pete maro. Marginile pleoapelor trebuie sa fie in intregime negre sau foarte inchise la cei patati cu negru si maro la cei cu pete maro. Pleoapele trebuie sa fie apropiate de globul ocular.

Urechile : prinse sus, de marime potrivita, mai largi la baza, se ingusteaza spre varf si cu marginile rotunjite. Sunt purtate pe langa cap, au textura foarte fina si sunt bine pigmentate.

Gatul : lungime potrivita, bine arcuit, suplu fara salba.

Corpul.

Greabanul : bine definit.

Spatele: puternic si drept.

Zona renala – musculatura puternica si usor arcuita.

Crupa : foarte usor coborata.

Pieptul: nu prea lat dar adanc si amplu. Coastele sunt bine curbate, proportionate, lungi, niciodata late, in forma de « butoi » sau malformate.

Flancurile : ascutite.

Abdomenul : supt inspre zona renala.

Coada : ajunge pana la jaret, e bine prinsa, se ingusteaza treptat catre extremitatea sa si nu este niciodata grosolana. Nu trebuie sa fie prinsa prea sus sau prea jos, nu trebuie sa fie purtata usor curbata in sus si niciodata rulata in forma de inel. E preferabil sa aiba pete.

Membre.

Membrele anterioare : drepte, puternice cu osatura solida.

Umerii : usor oblici, musculosi.

Coatele : aderente la torace.

Articulatia carpiana trebuie sa fie elastica.

Membrele posterioare : rotunde, musculoase. Vazute din spate sunt paralele, membrele posterioare calcand pe urma celor anterioare.

Genunchiul: bine arcuit.

Labele: rotunde, compacte cu degetele bine arcuite ”de pisica”

Cuzinetii : (pernutele) rotunzi tari si elastici. Unghiile sunt negre sau albe la varietatea alb cu negru si maro sau albe la varietatea de culoarea maro.

Alura/Miscare : mare libertate de miscare, lejeritate. Modul de actiune este fluid, puternic, ritmic, cu pasul lung. Vazute din spate, picioarele se misca dupa doua linii paralele, cele posterioare pe urma celor anterioare. Un pas scurt si miscarea oscilanta a labelor sunt incorecte.

Roba.

Parul : scurt, tare, dens, neted si lucios,

Culoarea : culoarea de fond este alb pur. Dalmatianul alb cu negru prezinta pete de un negru intens, cei alb cu maro au pete de culoarea maro (culoarea ficatului). Petele nu trebuie sa se suprapuna, dar trebuie sa fie rotunde, cu contur clar si bine distribuite. Diametrul lor este de 2-3 cm. Petele de pe cap, de pe coada si extremitati sunt cele mai mici.

Dimensiune/Greutate.

Echilibrul general al ansamblului este de maxima importanta.

Inaltimea la greban : - masculi : 54-61 cm.

- femele : 54-59 cm.

Greutate : - masculi : 27-32 kg.

  - femele : 24-29 kg.

Defecte :

Orice abatere de la standardul prezentat mai sus, este considerata defect, se depuncteaza in functie de gradul de deviere si de gravitate.

Depigmentarea petelor negre.

Defectele eliminatorii:

-         Exemplar agresiv sau timid.

-         Entropism, ectropism, ochi de culori diferite.

-         Ochi albastri.

-         Surzenie.

-         Pete de 3 culori diferite pe acelasi exemplar.

-         Muscatura deviata.

-         Pete delimitate in jurul ochilor  « ochelari » - sunt inca acceptate de crescatori,

-         Pete galbene sau portocalii.

-         Comportament foarte timid sau agresiv.

Orice exemplar avand echilibrul psihic precar si comportament anormal va fi descalificat.

Nota : masculii trebuie sa aiba 2 testicule, ambele dezvoltate normal si complet coborate in scrot.

Recomandari : pentru a reduce aparitia surzeniei la dalmatieni, cu 20-30% :

-         Exemplarele cu surzenie bilaterala si cei cu ochi albastrii trebuie exclusi de la reproducere, ideal si cei cu surzenie unilaterala.

-         Exemplarele cu pete delimitate in jurul ochilor “ochelari” trebuie acceptati la imperechere.

-         Exemplarele cu scrotul pigmentat sunt preferati.